Tratamentul remisiv in Lupusul Eritematos Sistemic

Lupusul Eritematos Sitemic (LES) defineste o maladie complexa, caracterizata prin aparitia unei game largi de autoanticorpi (anticorpi indreptati impotriva unor structuri proprii organismului uman) responsabili de afectarile multiorganice intalnite in aceasta boala.

Pentru ca evolutia acestei boli recunoaste grade diferite de severitate, perioade de relativa acalmie si perioade de acutizare, caracterizate prin cresteri ale titrurilor autoanticorpilor serici, urmate de afectarea unor organe (tegument, rinichi, sistem nervos etc), tratamentul va fi individualizat. Astfel, intr-un puseu de boala, vor fi folosite medicamente in doze mari pe o perioada de timp relativ scurta, capabile sa induca remisunea, urmand ca acestea sa fie scazute treptat pana la o doza minima capabila sa mentina remisunea. De asemenea nu trebuiesc uitate medicamentele care minimalizeaza efectele adverse ale terapiilor remisive sau medicamentele care trateaza comorbiditatile.

 

Odata pus diagnosticul de LES pacientul trebuie instruit cu privire la cateva masuri generale de tratament: interzicerea expunerii la soare, purtarea unor palarii de soare cu boruri largi in anotimpul cald, folosirea articolelor de imbracaminte cu maneca lunga sau folosirea cremelor de protectie solara cu factor de protectie minim 50, evitarea unor medicamente ( psoralen, tetracicline, anticonceptionale orale care contin estrogeni), evitarea unor vaccinuri. De asemenea pacientele trebuiesc sfatuite cu privire la masurile contraceptive de ales in situatia unei boli active, pentru ca o sarcina in aceasta perioada prezinta un risc crescut in special pentru mama, dar si pentru fat.

Tratamentul medicamentos trebuie sa tinteasca diferitele mecanisme patogenetice care induc manifestarile clinice ale bolii: cutanate, musculoscheletale, hematologice, renale, cardiopulmonare, neurologice.

 

Boala beneficiaza de medicamente clasice, piatra de temelie fiind in continuare corticosteroizii sau de terapii noi, inovatoare, asa numitele terapii biologice, care din pacate nu au rezultate la fel de spectaculoase ca in Poliartrita Reumatoida, sau sunt in curs de cercetare.

Corticosteroizii se pot folosi pentru inducerea remisunii singuri, sau cel mai frecvent in asociere cu alt medicament , sub forma de pulse-terapie: 0,6- 2 mg/kg/zi, in medie 1g/zi, timp de 3-5 zile, urmate de doze mici: 0,1-0,2 mg/kg/zi,in medie 10 mg echivalent prednison/zi timp indelungat (ani). Se folosesc datorita proprientatilor lor imunosupresoare si antiinflamatoare, dar nu trebuiesc uitate efectele adverse ale glucocorticoizilor:infectii, osteoporoza, diabet, hipertensiune, catarcata, ateroscleroza accelerata, sindrom Cushing. Astfel nu trebuiesc uitate suplimentele de calciu, vitamina D, potasiu.

 

Ciclofosfamida reprezinta standardul terapiei LES sever, cu afectari organice. Se foloseste sub forma de pulse-terapie, in doza de 0,75g/m2/luna, timp de 6 luni, urmata de consolidarea remisiunii 0,75g/m2/3luni timp de 1 an. Terapia orala zilnica este mai putin folosita in ultimul timp. Dintre efectele adverse trebuie mentionate: mielosupresia, cistita hemoragica,toxicitatea ovariana, limfoproliferarea.

Antimalaricele de sinteza-Hidroxicloroquina au printre efecte cresterea productiei de oxid nitric cu rol hipolipeminat, efect modulator asupra aterosclerozei accelerate,scad productia de anticorpi anticardiolipina si inhiba agregarea plachetara. Interactiunea medicamentului cu melanina scade sensibilitatea pielii la razele UV, medicamentul fiind folosit in special in formele usoare de boala, cu manifestari cutanate si musculoscheletale. Sunt sigure, bine tolerate, dar necesita supraveghere oftalmologica bianuala din cauza retinopatiei.

Azathioprina-Imuranul reprezinta o alternativa la ciclofosfamida in formele medii si severe de boala si, de asemenea, in mentinerea remisunii bolii. Se poate folosi cu prudenta in sarcina, in cazul in care cortizonul singur nu controleaza boala. Ca reactie adversa intalnim mielosupresia.

 

Mzcophenolate - Mofetil este un imunosupresor care si-a dovedit eficacitatea in tratamentul nefritei lupice, mai ales in faza de consolidare a remisiei.

Methotrexatul, Ciclosporina A, Dapsona, Thalidomida reprezinta un alt grup de medicamente, cu indicatii limitate, in unele afectari din LES.

 

In ceea ce priveste terapiile noi mentionez Rituximabul, un anticorp monoclonal care duce la depletia populatiei de limfocite B. Folosit cu succes in tratamentul limfomului nonHodgkin si al Poliartritei Reumatoide rezistente la tratamentul anti TNF, se afla inca in studiu pentru tratamentul LES cu activitate medie-severa.

 

Alte terapii aflate in faza de studii clinice includ Epratuzumab, Abetimus sodium, Belimumab.  Mai sus am enumerat succint medicamentele folosite in tratamentul actual al LES.

 

In ceea ce priveste schemele de tratament pentru fiecare afectare organica in parte, s-a incercat elaborarea unor protocoale de tratament(protocol pentru Nefita lupica, protocol pentru afectarea SNC), elaborate de diverse grupuri de lucru, europene sau americane,existand astfel mici diferente intre ele. Aceste protocoale nu fac subiectul prezentului articol.

 

In incheiere trebuie mentionata importanta relatiei dintre medic si pacient in tratamentul acestei boli. Avand in vedere gravitatea bolii, durata lunga a terapiei( uneori toata viata), aparitia pe parcursul bolii a diferitelor complicatii legate de boala sau de reactiile adverse ale tratamentului, trebuie dezoltata o relatie deschisa, bazata pe incredere si comunicare.